Dana & Alin, Deva
Cei doi, Dana şi Alin, locuitori ai Timişoarei, au ales să organizeze nunta lor la Deva şi Simeria, oraşele în care au crescut. Acesta a fost locul potrivit pentru întâlnirea de suflet dintre invitaţii numeroşi, rude şi prieteni.
La ei acasă am găsit oameni frumosi, cu atitudine şi (mai ales) cu suflet.
Conducătorul ceremoniei religioase a fost calugărul Irodion, stareţul Manăstirii Vişina. Categoric, călugarii sunt altfel decat preotii “civili”. Am simţit mai multă atenţie în discursul lui si o privire mai curată. Privirea aceea pe care ţi-o dă viaţa traită departe de lume.
Unul dintre unchii miresei avea la gât o cameră foto Nikon pe care o folosea în stilul Henri Cartier-Bresson, adică ţinând camera la piept. L-am felicitat pentru această abordare şi mi-a povestit cum, în Macedonia, a avut o experienţă interesantă cand a reuşit în acest fel să surprindă nealterată atitudinea unor bătrane comerciante de pe stradă, deşi în stilul clasic (cu camera la ochi) eşuase în câteva rânduri.
Trebuie să vă povestesc că acum doi ani (când m-am mutat in Ardeal) am descoperit un blog scris de o hunedoareancă pe care l-am răsfoit de multe ori şi eram incântat de atitudinea şi modul fluent al articolelor scrise. De-a lungul zilei am observat o tânăra doamnă care fotografia aproape tot ce se întampla. Am intuit că trebuie sa fie prietenă/rudă de-a miresei, dar a doua zi am aflat ca era tocmai ea, Denisa -nevastă de coşmar. Fain, nu?
În ochii bunicilor celor doi am simţit, cum ar spune Dan Puric, România profundă. Oameni cu mult bun simţ, cu un spirit al umorului bine dezvoltat şi de o sensibilitate uluitoare. Ambii bunici ai lui Alin au plâns în timpul pregătirilor lui. E plânsul acela discret care vine ca o implinire. Am incercat să înţeleg câtă bucurie trebuie să fie in sufletele lor ca la peste 80 de ani să fii participant activ la nunta nepotului şi să simţi toată trecerea aceasta a generaţiilor. Poate vă intrebaţi: “cât de activ poţi participa la 88 de ani (vârsta bunicului)?!” Ei bine, pe la prânz, am sevit prima glumă bună a acestuia. Citez din memorie: “Hai să jucăm, că mâine-poimâine îmbătrânesc!” Si a jucat atunci….şi mai tarziu, iar la ora 5, spre finalul petrecerii, cine credeţi că era in horă? Ati ghicit! El, bunicul.
Aproape de ora 6, cand mi-am terminat treaba şi nu credeam că mă mai poate impresiona ceva în drum spre iesire, am mers să-l salut pe bunicul aşezat pe un scaun. Ar fi avut toate argumentele din lume să rămână aşezat (varsta, oboseala, ora târzie, ….) dar ce credeţi? S-a ridicat şi m-a salutat. Un gest nobil pe care-l păstrez în cutia cu amintiri de aur.
Şedinţa foto cu cei doi o consider ca fiind o reuşită deplină, ei abandonându-se rolurilor alese, într-o perfectă sincronie cu mediul. Rochia de mireasă şi atitudinea Danei s-au potrivit cu stilul gotic al Castelului Corvinilor.
Ne-am bucurat de galbenul rapiţei, de florile, iarba din pădure si am reuşit să surprind gesturile tandre şi iubirea ce se dezvoltă intr-un mod invizibil între cei doi.
Vă felicit Dana si Alin!
calota.files.wordpress.com/2011/05/eca_758_s.jpg”>
Frumos, ca de obicei!
spor si lumina buna in continuare!
19 mai 2011 la 09:14
Multumesc, Bianca!
19 mai 2011 la 10:19
Superbe pozele! Le-am aşteptat cu atâta nerăbdare, de parcă ar fi fost ale mele!
(Numai că atunci când m-am măritat eu, am avut mai mulţi fotografi amatori şi deci o mulţime de poze aiurea…)
Felicitări, sunt super super faine! Abia aştept să le văd pe toate!
19 mai 2011 la 10:42
Va astept la o sedinta foto aniversara
Multumesc, Denisa!
19 mai 2011 la 12:43
Foarte, foarte frumoase. Felicitari!
19 mai 2011 la 16:28
imi plac mult fotografiile tale.Sunt asa cum trebuie sa fie niste instantanee de la o nunta. Adica sa aiba o poveste pt fiecare privitor.Mi-ar placea sa fotografiezi si pt nunta mea din 8 oct a.c.
Cum te contactez, pt detalii?
19 mai 2011 la 22:58
Multumesc, Cristi! Oltenita ne asteapta
Ne vedem curand!
20 mai 2011 la 09:00
Multumesc, Iulmas! Da, instantaneele trebuie sa surprinda o poveste care sa razbata dincolo de fotografie si sa lase loc privitorului pentru a dezvolta povestea, misterul.
Ti-am urmarit blogul si sunt fascinat de peisajele, caii, oamenii, detaliile din fotografiile tale si, apreciez cu atat mai mult comentariul tau.
Referitor la 8 octombrie: as veni cu drag la nunta ta, dar Anca si Sorin ma asteapta la Bucuresti in aceeasi zi
20 mai 2011 la 09:07
Extraordinare fotografii, Eugen!
Felicitari pentru tot ceea ce faci!
21 mai 2011 la 07:22
Iti multumesc, Ovidiu! Esti generos ca intotdeauna. Multumesc!
21 mai 2011 la 20:13
Frumoase fotografii, dar mai ales miri foarte frumosi! Sa fiti fericiti si sa zambiti mereu!
Felicitari fotografului!
21 mai 2011 la 21:14
Multumim din suflet, Eugen! Totul la superativ!
23 mai 2011 la 11:58
Superbe fotografii…e o placere sa le privesti!
Le asteptam cu nerabdare pe urmatoarele!
E si C
23 mai 2011 la 20:53
Ma bucur ca ati amintit de suflet. Asa am simtit si eu comunicarea dintre noi, ca de la suflet la suflet.
Pentru receptivitate si empatie va multumesc si eu!
23 mai 2011 la 21:33
Va multumesc Elena si Ciprian!
Ramaneti aproape!
23 mai 2011 la 21:36
Eugen, m-a impresionat intr-un mod extrem de placut textul tau. Si foarte mult mi-a placut ce ai spus despre “bunicul” pe care l-ai descris perfect. Emana o simplitate si o fericire enorma, bun simt si multa multa dragoste pentru nepotii lui Dana si Alin.
Suntem fericiti ca am avut onoarea de a participa la aceasta petrecere minunata si mai ales de a cunoaste oameni deosebiti.
Cat despre fotografii, sunt superbe, si radiaza din plin dragostea celor doi.
30 mai 2011 la 14:11
Iti multumesc, Anca!
31 mai 2011 la 17:10
Fotografii superbe,realizate atat de natural!Ati scos atat de bine in evidenta frumusetea mirilor,veselia si atmosfera,incat simt ca am luat parte la eveniment,chiar daca doar “simbolic”!Felicitari!
9 iunie 2011 la 10:28
Ma bucur ca ati luat parte la eveniment cu ajutorul fotografiilor!
9 iunie 2011 la 13:04