Fresh the Dress

“Chiar şi o epocă vitregă este demnă de respect, căci ea este opera nu a oamenilor, ci a omenirii, deci a naturii creatoare, care poate fi împovărătoare, dar niciodată absurdă. Dacă epoca pe care o trăim este împovărătoare, avem cu atât mai mult datoria de a o iubi, de-a o umple cu dragostea noastră, până când vom urni masele grele de materie disimulând lumina care străluceşte dincolo de ele” (Où va le Monde, Walther Rathenau)

Mihaela şi Miti sunt creativi, liberi şi suavi în exprimarea emoţiilor lăsate să curgă până la împlinirea lor şi totuşi, fără a fi nici un moment “în aer” în ceea ce priveşte felul în care s-a desfăşurat sesiunea foto.

Alegerea locaţiei le aparţine. În căutarea unui background pentru TTD au găsit după o perioadă de căutări o fabrică scoasă din producţie, care la prima impresie mi-a lăsat o acută senzaţie de pustiire. În unele încăperi se puteau vedea ustensile şi urme ale activităţii muncitorilor. Părea ca au abandonat locul în plină activitate, sub presiunea unui eveniment ameninţător. Peste toate acum, iedera, asternută ca o uitare a tot ce a fost. Trebuie ori un act de voinţă pentru a nu cădea în depresie în acest loc sau un mare chef de joacă. Am avut un déjà vu, cu Mihaela şi Miti, ştiind să se bucure frumos chiar dacă viaţa poate oferi atâtea momente de teamă şi îngrijorare.

Si iată, cum din dorinţa de echilibru, această şedinţă s-a transformat din “trash the dress” în una “fresh the dress”, când rochia de mireasă s-a transformat din frumoasă în şi mai frumoasă, grăuntele de culoare şi ordine create peste neant.